Petrecerea sărbătorilor de Crăciun, de Anul Nou şi a sărbătorilor de Paşti se făcea în familie alături de părinţi şi bunici. Pentru cei aflaţi departe de părinţi, distanţele, de cele mai multe ori, nu constituiau o piedică. Vin la casa părintească, taie porcul, fac „pomana porcului”, pregătesc cârnaţi, caltaboşi, sarmale, şuncă. Se bucură din plin de farmecul sărbătorilor alături de părinţi, fraţi şi surori, îşi iau cu ei o parte din bunătăţile preparate şi câteva bidoane cu „roşu de Blăjani” sau mai nou „Merlot de Blăjani” şi revin înainte de Anul Nou sau după, din plăcere sau dacă şi-au epuizat proviziile. Nu lipsesc la sărbătorile de Paşti şi în vacanţele copiilor când parcă satul este mai tânăr, mai frumos, mai vesel, mai aglomerat şi plin de viaţă.
Părinţii şi bunicii sunt din nou fericiţi când se văd înconjuraţi de copiii lor (astăzi mari) şi de nepoţii lor, iar aceştia retrăiesc din plin bucuria şi frumuseţea vieţii la ţară. Şi chiar şi atunci când bunicii şi părinţii au trecut pe tărâmul celălalt, satul te cheamă la el pentru a-l revedea, pentru a-ţi retrăi amintirile, pentru a aprinde o lumânare, a pune o floare la mormântul celor dragi şi pentru a te ruga în biserica satului tău pentru binele familiei tale şi pentru cei „plecaţi”.
Oriunde te vei afla şi ce vârstă vei avea, nu poţi uita că de Ajunul Crăciunului şi înainte de Anul Nou ai colindat, ai mers cu „Bună dimineaţa la Moş Ajun”, cu „Pluguşorul” ori cu „Plugul mare”, uneori cu „Capra” şi mult în urmă cu „Vasilca”.
Pentru cei mai în vârstă, amintiţi-vă costumele naţionale deosebit de frumoase, căciula trasă pe urechi, opincile din piele de viţel sau de porc, care dacă era cald şi zăpada se topea se înmuiau, se udau împreună cu ciorapii de lână. Amintiţi-vă de bicele frumoase cu canafi coloraţi şi „sfârc” de mătase (care pocneau mai tare), de buhaiul ce mormăia ritmat, iar uneori de frigara cu bucăţi de carne oferite în loc de bani, de salivau câinii la vederea ei şi uitau să latre, de fetele frumoase la care „uraţi” în mod special şi mai adăugaţi câte ceva la text după caz şi mai ales de „spargerea plugului” cu bilanţul şi cheful respectiv.
Pentru cei de azi s-au modificat costumele, dar textul Pluguşorului a rămas acelaşi tot cu „…Bădica Traian…” ca şi cel al colindelor. A rămas de asemeni aceeaşi bucuria şi frumuseţea colindării la copiii şi adolescenţii satului.
În categoria tradiţii şi obiceiuri, a creaţiilor folclorice, alături de cele amintite sunt şi altele care de asemenea ţin de domeniul trecutului şi nu se mai regăsesc în actualitate.
Text preluat din „Blajani – File de Monografie” – Editia a II-a
