Această comună, prin poziţia sa geografică, a avut şi are avantajul de a putea realiza în condiţii deosebite complementaritatea resurselor sale cu cele ale muntelui şi câmpiei din apropiere. Distanţele relativ mici faţă de municipiul Buzău, municipiul Râmnicu Sărat şi târgul Beceni au favorizat desfacerea în condiţii avantajoase a surplusului de produse şi procurarea altora necesare.
Comuna Blăjani, ca oricare altă comună situată în zona dealurilor joase, are o economie agrară cu funcţii predominant agricole în care cultura cerealelor şi plantelor tehnice, viticultura şi pomicultura se completează cu creşterea animalelor ocupând de-a lungultimpului ponderi diferite în funcţie de nivelul de dezvoltare şi nevoi.
Gospodăriile de aici, alcătuite din locuinţe, porumbare pentru produsele câmpului, pătul-leasă pentru porumb, ateliere de construcții pentru căruţe şi unelte agricole, amenajări pentru depozitarea şi prelucrarea produselor vitipomicole, adăposturi pentru animale, şură, şiră, stoguri de fân, paie şi coceni – indică în mod evident ocupaţia oamenilor, redând şi reprezentând trăsăturile generale tradiţionale ale tipului de sat din zona colinară.
Cultura viţei de vie
„Fiecare butuc de viţă de vie este o comoară de argint” –Federico Garcia LorcaOriginară din Transcaucazia şi Levant (sudul Franţei), în ţara noastră este după părerea lui B.P. Hasdeu mai veche decât plugăria, iar după I.C. Teodorescu (1964) viţa de vie s-a aflat la ea acasă în regiunile carpatice, nu numai în forma sălbatică, obişnuită, ci chiar
într-una evoluată din care se trage viţa europeană de astăzi.
Pe vremea geto-dacilor viţa de vie luase o extindere atât de mare încât, după părerea
lui Strabo – regele Burebista, sfătuit de marele preot Deceneu, a ordonat distrugerea plantelor cu scopul de a stăvili incursiunile însoţite de jaf ale altor populaţii atrase de avuţiile Daciei printre care şi produsele vitivinicole.158
Importanţa viticulturii în Dacia Romană este subliniată şi prin prezenţa unui strugure pe moneda bătută de Traian (112) şi mai apoi de împăratul Decius (249-251), moneda „Dacia Felix”.159
Informaţii despre viticultură ne oferă:
– termenii din domeniul viticulturii ca strugure, butuc, curpen, proveniţi din limba dacă precum şi viţă de vie, lauruşcă (viţa sălbatică), coardă, must, vin, vinaţ, călcător, poamă ş.a,de origine latină;
– atestarea documentară a comunei Cernăteşti legată de vinărici la 1487 şidocumentele istorice din 1532, 1585, 1700, cu privire la această podgorie, situată pe moşia vecină, prin evoluţia firească şi tentaţia pentru strugurii dulci şi vinul tare, viţa de vie nu putea lipsi nici din culturile agricole ale blăjenarilor;
– documentele istorice din 1571, 1633, 1637, 1643, 1647, 1705, 1845 privind cumpă- rarea de ocine cu vii atestă de fapt prezenta acestei culturi pe raza comunei Blăjani;
– surse bibliografice160 susţin că ostaşii lui Matei Basarab (1632-1654), în trecere prinzonă, au consumat şi apreciat vinurile de Corneanca;
– Dicţionarul geografic şi istoric al judeţului Buzău afirma că vinul de aici este de calitate inferioară şi se consumă mai mult în localitate (această apreciere se făcea în 1892, anîn care filoxera afectase toate podgoriile continentului şi fireşte şi pe aceasta);
– numărul mare de crame din zonă în perioada interbelică şi înainte de aceasta undese prepara, depozita, dar se şi consuma vinul într-un cadru rustic, subliniază importanţa şilocul acestei culturi; amintirile vorbesc despre crama Apostu Mihai, crama lui Lache, crama luiIon Stanciu, crama Iordăcheştilor, crama lui Ionică Mărgărit, crama Sbunghiu, crama La Cerchez, crama Cătuneanu.161
Mai nou, producerea „Vinului roşu de Blăjani” realizat dintr-un cupaj – amestec de vinuri superioare cu un gust aparte cu o tărie de 10,2 grade şi Merlot de Blăjani produs de Asociaţie precum şi organizarea „Sărbătorii vinului”, ajunsă la a zecea ediţie, subliniază importanţa ce se acordă şi acum viei şi vinului în Blăjani şi în jur. Sărbătoarea vinului adună laolaltă artişti populari cunoscuţi şi apreciaţi din judeţ şi chiar de la televiziune, localnici de toate vârstele şi oaspeţi din zonă, producători şi consumatori de vinuri, comercianţi ş.a.
Cultura viţei de vie nu era preferată numai pentru produsele amintite care creau bună dispoziţie şi sănătate la un consum moderat, ci mai cu seamă şi faptul că după părerea specialiştilor aceasta asigura un venit la ha de 7-8 ori mai mare decât unul cultivat cu cereale.
Cele 261 ha de vie nobilă sunt alcătuite în cea mai mare parte a lor din soiurile Merlot şi Cabernet pentru vinurile roşii, şi pe suprafeţe restrânse, de strugurii de masă. Punctele principale sunt situate pe platoul Soreşti, foarte bine expus către soare la Chimniţi, Valea Boierului, Mărgăriu, Căpitan, Capu Moşiei, Antonescu, Valea Ulmului, cultura având o vârstă de30-40 ani.
Text preluat din „Blajani – File de Monografie” – Editia a II-a
